Starile de constiinta pot fi definite ca fiind configuratia elementelor componente ale constiintei ( psihologice sau neurologice ), asa cum se prezinta ea la un moment dat si pentru o perioada determinata de timp.
Invaluit multa vreme in mister, superstitii si fantezie, explicat prin ipoteze naïve sau ciudate, visul reprezinta un fenomen absolut normal. Ca stare de constiinta modificata, el este mai complex decat somnul, desi apare pe fondul lui. In vis fanteziile si imaginile memorate sunt temporar confundate cu realtatea externa. Cercetatorii nu au reusit inca sa inteleaga de ce oamenii viseaza, si mai ales, de ce oamenii viseaza ceea ce viseaza. Cu toate acestea, metodele moderne de cercetare au raspuns la marile intrebari cu privire la visare.
Toti oamenii viseaza? Desi multi oameni nu-si amintesc dimineata visele, dovada somnului REM sugereaza faptul ca cei care nu-si amintesc visele, viseaza la fel de mult ca si cei care isi amintesc visele. Cercetatorii au propus mai multe ipoteze privind diferentele de reamintire a visului. O posibilitate este aceea ca indivizii care nu-si amintesc visele au mai multe dificultati in amintirea viselor comparativ cu cei care isi amintesc. O alta ipoteza sugereaza faptul ca unii oameni se trezesc usor in timpul somnului REM si astfel isi amintesc mai multe vise decat cei care dorm profund. Modelul general acceptat privind amintirea visului sustine ideea ca ceea ce se intampla in momentul trezirii reprezinta factorul crucial. Potrivit acestei ipoteze, informatia visului nu este consolidata, daca imediat dupa visare apare o scurta perioada de trezire confuza.
Read the rest of this entry »